Relația bilaterală dintre intestin și ficat poate fi un fapt surprinzător pentru mulți oameni. Această corelație rezultă, printre altele, din proximitatea anatomică a ambelor organe, dar există și o legătură funcțională între mucoasa intestinală și ficat. Această legătură este vena portalului, care este relativ scurtă, dar are un diametru mare și este o conexiune fizică a sistemului digestiv cu ficatul.
Nutrienții și micronutrienții care sunt absorbiți în intestinul subțire intră mai întâi în ficat, unde sunt procesați înainte de a fi transmiși inimii. Tractul gastrointestinal direct asociat cu ficatul se extinde de la esofagul inferior până la partea superioară a canalului anal. De asemenea, include vasele de sânge din splină și pancreas.
Excesul de zahăr este transformat în grăsime, care poate fi stocată în celulele hepatice.
Consecințele afectării hepatice
Când ficatul este deteriorat, enzimele hepatice intră în sânge. Nivelul enzimelor hepatice din sânge este proporțional cu gradul de afectare a ficatului. Faptul de afectare a ficatului poate fi confirmat prin studii bazate pe măsurarea răspunsului imun care testează prezența „markerilor” specifici în sânge.
Boala ficatului gras este rezultatul excesului de zahar din dieta zilnica, deoarece zaharul neutilizat este transformat in grasime, care se acumuleaza in celulele hepatice. Acest mecanism afectează funcționarea celulelor hepatice și în cele din urmă duce la steatoza sa. Ficatul deteriorat produce țesutul conjunctiv din jurul organului. Acest proces este denumit ciroză hepatică sau fibroză hepatică. Vasele de sânge se strâng, ceea ce limitează fluxul de sânge către celulele hepatice și, în consecință, moartea acestui organ important.
Boala ficatului gras non-alcoolic este cea mai frecventă boală hepatică din lume, care apare în legătură cu obezitatea, tulburările de gestionare a grăsimilor, diabetul sau ca efect secundar al medicamentelor antiinflamatorii și hormonale.
Singurul mod de a trata ficatul gras non-alcoolic este să vă schimbați stilul de viață. Nu există niciun agent farmacologic care să trateze această boală. Unul dintre factorii care conduc la ficatul gras non-alcoolic este un exces de bacterii nefavorabile în intestinul subțire și o permeabilitate intestinală crescută. Flora bacteriană nefavorabilă produce etanol și lipopolizaharide în tractul digestiv. Aceste substanțe provoacă stres oxidativ puternic și o creștere a inflamației care duce la ficatul gras.
Persoanele care iau suplimentele prebiotice și probiotice au rezultate mai bune: enzimele hepatice, proteina C reactivă, factorii de necroză tumorală, fibroza. Prebioticele și probioticele reduc numărul markerilor inflamației și îmbunătățesc indicatorii rămași indicând o stare mai bună a ficatului.
Regenerarea florei bacteriene folosind probiotice și prebiotice
Cel mai important beneficiu al utilizării suplimentelor probiotice este colonizarea tractului digestiv prin bacterii benefice. Ambele bacterii benefice și dăunătoare colonizează tractul digestiv, ele concurează reciproc pentru alimente. Când introducem o cantitate mare de bacterii benefice în intestin, atunci bacteriile benefice domină și bacteriile dăunătoare sunt eliminate. Beneficiile pentru organism sunt enorme. În primul rând, sistemul imunitar este consolidat și calitatea digestiei și asimilarea nutrienților este îmbunătățită. Prebioticele, cum ar fi fructooligosaharidele, sunt un mediu care menține bacterii benefice în intestin și previne înmulțirea microorganismelor dăunătoare.
